Romania

Hi! My name is Adela and I am 17 years old. My hobbies include reading, drawing and watching movies with my friends, but my true passion is ballroom dancing. None of these interests have been affected by being diagnosed with scoliosis.

While I was diagnosed with scoliosis in 2012, I didn’t start to be aware of it until 5 years later when I realised how curved my back was (T 42 degrees, L 37). I had been a professional dancer for 7 years so I started wondering if scoliosis would affect my career. That is why I had done a whole year of therapy...but with the wrong physiotherapists. Not only my curves did not seem to regress, but I was not motivated and I did not feel like I had someone to stick with my problem.

When everything seemed devastating for me, my pediatrician led me directly to the one who was going to be my saviour: both a new physiotherapist and best friend, Andrea Gheorghe. Since then, everything has just fallen into place. Not only has she helped me with Schroth therapy but also with my mental health. I quite easily accepted wearing the brace for a year and a half now.   

In the end, I believe scoliosis is an integral part of each and every one of us, of who we really are. I admit, at first it is very hard to get comfortable with the idea that you do not have a straight back and maybe your shoulder line is not perfect, but it is very important to know that someone supports you and you are not alone.

I truly want to become a group leader at Curvy Girls Scoliosis, since I want to help other people that are struggling with the same problem as me. I realised how important it is to have someone by your side who believes in you, who can cheer you up and give you some advice in your worst moments. I am ready to show my dedication and commitment to supporting other girls and encouraging them to keep on doing all the great things they are thinking of, despite their ‘deformation’, and help them increase their self-confidence.

Bună! Mă numesc Adela și am 17 ani. Îmi place să citesc, să desenez și să vizionez filme alături de prietenii mei, dar adevărata mea pasiune este dansul sportiv, iar niciunul dintre aceste hobby-uri nu a fost afectat de diagnosticarea mea cu scolioză idiopatică.

Am fost diagnosticată prima dată în 2012, dar am început să fiu conștientă de scolioza mea abia 5 ani mai târziu, când mi-am dat seama cât de mult se modificase spatele meu (un unghi Cobb toracic de 42 de grade și unul lombar de 37 de grade). La acel moment, eu practicam dans sportiv de performanță deja de 7 ani, așa că am început să mă întreb dacă scolioza îmi va afecta cariera. De aceea, am făcut un an întreg de terapie ... dar cu fizioterapeuții nepotriviți. Curburile coloanei mele nu păreau să regreseze, iar eu nu eram motivată și nu simțeam că aș avea alături pe cineva cu adevărat implicat în problema mea.

Când totul părea devastator, medicul meu pediatru m-a condus direct la cea care avea să-mi fie salvatoarea: o nouă fizioterapeută și cea mai bună prietenă, Andreea Gheorghe. De atunci, totul a venit de la sine. Nu numai că ea m-a ajutat cu terapia Schroth, ci și cu sănătatea mea mentală, astfel că am acceptat destul de ușor corsetul, pe care îl port de un an și jumătate.

În final, cred că scolioza este o parte integrantă a fiecăruia dintre noi, din cine suntem cu adevărat. Recunosc, la început este foarte greu să te acomodezi cu ideea că nu ai spatele drept și poate că linia umerilor tăi nu este perfectă, dar este foarte important să știi că cineva te sprijină și că nu ești singură.